Activități

DESENUL, PICTURA, MODELAJUL

 

Arta este plăsmuire, formare, atât în lumea lucrurilor, cât și în împărăția sufletului. A oferi copiilor posibilitatea de a se exprima liber în manifestările lor artistice, a-i susține și a-i ajuta în această direcție reprezintă premisa pentru libertate. Desenul, pictura și modelajul nu sunt doar activități, ci procese de-a lungul cărora ceea ce pătrunde în copil din exterior este transformat și reflectat în modul cel mai personal, în functie de individualitatea și capacitatea de exprimare a fiecărui copil. Lui i se oferă posibilitatea să-și exerseze fantezia folosind voința și simțul natural pentru frumos.

 

PICTURA este o activitate creatoare. Această activitate are efect de armonizare, copiii ating o liniște interioară și se dăruiesc procesului creator. Activitatea de pictură dezvoltă fantezia, simțul estetic și independența.

 

În DESEN se reflectă întreaga evoluție a copilului. Prin desen copilul dezvăluie lumea sa interioară, orizontul său de cunoaștere, precum și raporturile sale cu realitatea înconjurătoare. În desen nu se impun teme, copiii desenează liber.

 

MODELAJUL este o activitate artistică ce solicită răbdarea și curajul copilului. Prin activitatea de modelare, mâinile copilului devin mai active, mai puternice și mai precise, dezvoltându-se totodată și motricitatea fină.

 

JOCUL LIBER

“Omul nu este pe de-a-întregul

Om decât atunci când se joacă.

În joc stă fundamentul artei

estetice și artei vieții.”

Friedrich Schiller
 

Spațiile de joacă sunt spații ale viitorului! Prin joc, copiii cuprind imitând natura și mediul cultural. Prin joc reformează tot ce trăiește în jurul lor și trăiesc astfel în calitățile acestea active. Jocul copilăriei formează astfel un fundament pentru o înțelegere ulterioară a lumii. ”Prinderea” devine “cuprindere”. Pentru copilul mic, ”cu-prinderea în joc” înseamnă: trăirea cu toate simțurile, mișcarea cu întregul corp, activitatea cu mâini și picioare. În joc, se naște în acestea stăpânirea reușită a mișcării trupești, a echilibrului, a atingerii gingașe și a apucării puternice. Din acestea se naște mai târziu experiența conștientă: eu pot să transform lumea, pentru că am cuprins-o. Pentru un copil, jocul reprezintă munca ce poate să-l satisfacă, nu o ocupație oarecare sau provocarea dezordinii. Acestui mod serios de a privi jocul îi acordăm atenție atunci când dedicăm mult timp jocului liber. Nu oferim copilui jocuri sau idei de meșterit, ci îl lăsăm să decidă singur ceea ce dorește să se joace in fiecare zi.

 

Jocul este activitatea fundamentală a copilului preșcolar. El influențează întreaga conduită a copilului și prefigurează personalitatea în plină formare a acestuia. Jocurile alese de copil – în funcție de fantezia proprie – îl ajută să socializeze în mod progresiv, să se inițieze în cunoașterea lumii fizice, a mediului social și cultural căruia îi aparține.

 

JOCUL  ÎN CERC ocupă un loc important în activitatea noastră, însoțindu-ne de-a lungul întregului an. Prin intermediul imitației, copiii preiau profund în interiorul lor tot ceea ce percep. Este motivul pentru care încercăm, prin  mișcare și gesturi, să exprimăm ceea ce dorim să trăiască copilul. Se creează astfel o legătură între copil și natură care se va manifesta în viața sa de mai târziu sub forma unui interes real pentru natură, pentru anotimp și mediul înconjurător. Un alt aspect al jocului în cerc este reprezentat de educarea mișcării. Metoda noastră pentru educarea mișcării este jocul în cerc. Prin însoțirea jocurilor și a cântecelor cu gesturi, avem la dispoziție o infinitate de posibilități de mișcare.

 

BASMUL este momentul de încheiere a activităților zilei. Basmele reprezintă zestrea folclorică iar originea lor este văzută de cercetători în timpuri în care conștiența omenească era cu totul diferită față de cea de azi.  Basmele au o forță tămăduitoare, formând în sufletul copilului calități legate de venerație, și solicită forțele voinței în năzuința lor spre bine. Cu cât i se permite unui copil să trăiască mai intens lumea basmelor, cu atât mai bogată și mai diferențiată va fi viața sa interioară în viitor. Caracterul copilului poate fi modelat prin intermediul basmelor potrivite.

 

Conținutul basmelor oferă copiilor posibilitatea de a-și lărgi sfera de cunoaștere, de a-și îmbogăți limbajul, de a veni în contact cu modele și valori morale demne de urmat. Succesiunea logică a momentelor și evenimentelor conduce la structurarea unei gândiri sănătoase, având la bază relația cauză-efect.

 

Prin basm pătrund în limbajul copilului atât forme de exprimare din limba vorbită curent, cât și expresii din limba literară; copilul își însușește imagini poetice, forme stereotip specifice basmului; dezvoltă vorbirea corectă și se transmit diverse mijloace stilistice, sistematizate în forme gramaticale, primind totodată și un conținut de gândire bine organizat. Prin modelele arhetipale din basm, prin structura logică a basmului, copilul dobândește o gândire clară.

 

Faptul că ascultă în mod ritmic același basm o perioadă de timp, spus identic, conduce la cultivarea memoriei, a atenției, a puterii de concentrare, într-un mod sănătos, durabil, firesc.

 

JOCUL DE DEGETE  este un puternic exercițiu de concentrare. El poate să ajute atât adulții , în munca lor cu copiii, cât și pe copii în diferite momente, cum ar fi: în perioada de adaptare la grupă, distragerea atenției atunci când aceasta este necesară etc. Nu în ultimul rând, jocul de degete reprezintă o activitate care are mare impact asupra dezvoltării vorbirii, ce este strâns legată de îndemânarea mâinii și a degetelor.

 

JOCUL LA NISIPAR. Mormanul de nisip, unde se construiesc munți, grote, tunele, castele și se fac forme de prăjituri și de cozonaci, exercită o forță de atracție mereu nouă:

 

“Nisipul pentru copil e o comoară,

în cantitate nesfârșită,

care cu gingășie neasemuită

printre degete i se strecoară.”

(Ringelnatz)
 

LUCRUL MANUAL. Există o inteligență a activității practice, importantă și necesară pe parcursul întregii vieți, specifică fiecărei meserii care se capătă cu ajutorul mâinilor și a picioarelor încă din copilărie.  Geniul limbii a știut întotdeauna aceasta, astfel că atunci când vrem să exprimăm faptul că am înțeles ceva, nu facem de obicei referire la creier, ci mai degrabă la membre, spunând că “am prins ceva”; de asemenea în verbul a cunoște, în limba germană, este cuprins cuvântul “a putea”.

 

Ceea ce mâna atinge și apucă își găsește cu timpul un loc în inimă și, în cele din urmă, în cap. Mâna are o dorință nestăvilită de activitate. Ea nu numai că va atinge și va apuca, dar va deveni pricepută, va căpăta dexteritate și va învăța să se servească de tot ceea ce apucă.

 

Kant arată că mâna constituie creierul exterior al omului.

 

Lucrul manual și arta plastică pot fi astfel concepute încât să-l ajute pe copil să-și dezvolte o personalitate sănătoasă, prin care să poată să acționeze în mod sănătos asupra mediului ambiant.

 

ACTIVITĂȚI GOSPODĂREȘTI. Participarea copilului, într-un mod potrivit, la prepararea hranei pe care o mănâncă este o binefacere pentru el. De exemplu, o îndeletnicire plăcută pentru copil este tăierea anumitor legume pe un tocător propiu, cu un cuțitaș potrivit. Și mai multă plăcere poate să-i provoace coptul pâinii. Chiar dacă, pentru început, se limitează la a privi, copilul poate avea senzații și impresii puternice. Atingerea și frământarea unui aluat poate satisface nevoia de participare a copilului. Însă bucuria este deplină dacă, după ce-l frământă, copilul dă o formă bucății de aluat. Amintirea mirosurilor se imprimă cel mai adânc în suflet și este luată cu noi de-a lungul întregii vieți.

 

ACTIVITĂȚILE PRACTICE din grupă se desfășoară după modelul unei gospodării tradiționale, unde dascălul lucrează cu mâinile, într-o desfășurare plină de sens, tot ceea ce este necesar bunului mers al comunității de copii: coase, țese, împletește, confecționează diverse obiecte practice, face ordine etc. Acțiunile adultului se petrec în fața copiilor, oferind acestora un model activ pentru a fi imitat.

 

Preluând prin imitație din munca și bucuria pentru muncă a adultului, copilul trăiește metamorfozele muncii adevărate, unde calitatea depinde de tehnicitate și consecvență.

 

“A fi activ este cea mai nobilă menire a omului” (GOETHE). Nevoia elementară de acțiune vine din profunzimile necunoscute ale voinței, dar trebuie stimulată din afară, adică de un mediu înconjurător care să creeze impresii. În lipsa stimulilor, forțele de imitare nu se pot dezvolta și copilul nu prinde suficiente rădăcini în lumea din jur.